Monumentele istorice din Romania             Romana English

Descrieri/Comentarii

L.S. / 13-Apr-2009

BISERICA  „RĂZVAN”

Adresa: Str. Biserica Răzvan 3 (cu acces din Str. Cavafii Vechi)

Hram: Adormirea Maicii Domnului şi Sfânta Filofteia

Ctitorirea iniţială fost atribuită la 1620, lui Răzvan vornic, poate acelaş cu căpitanul Răzvan, pomenit într-un document din 1644 din timpul domniei lui Matei Basarab (1635-1647) precum şi în pomelnicele bisericii, care începeau cu numele său. Biserica a fost clădită în locul alteia mai vechi, deoarece s-au descoperit, în jurul acesteia, morminte de la mijlocul secolului al XVI-lea. Tradiţia mai spune ca ar fi fost ridicată de Ştefan Răzvan domn al Moldovei (şi aliat al lui Mihai Viteazul), puţin posibil însă, în domnia lui scurtă de 4 luni, din 1595.

A fost refăcută la 1706  de "jupan Ianache Văcărescu vel Agă şi jupâneasa lui Stanca, cu fiii lor Constantin şi Barbu, şi de Vlădoaia, jupâneasa Căpitanului Pană, cu fiul ei Bârcă cluciarul.... în zilele prealuminatului şi creştinului domn Io Constantin B. B. Voevod..." (pisania din 1706 sept. 15). În săpăturile arheologice efectuate în 1958, s-au mai găsit în jurul bisericii, fundaţii şi pivniţe de secol XVII-XVIII, care confirmă motivul pentru care în 1813 i se spunea “mănăstire de categoria III-a.

Fiind dărăpănată şi arsă în 1847 martie 23, biserica a fost reparată între 1857-59, prin strădania enoriaşilor. Tot atunci a fost pictată de C. Lecca şi Mişu Popp, dispărând şi vechea inscripţie.

Din 1970 s-au efectuat lucrări de restaurare după planurile arh. Eugen Chefneaux. Înfăţişarea sa a fost mult schimbată, fiind readusă la formele iniţiale. A fost refăcut turnul -clopotniţă sub forma actuală, sveltă,  înlocuindu-l pe cel pe plan pătrat ce fusese realizat din lemn şi îmbrăcat cu tablă, probabil de la 1857.

Planul bisericii are o formă de navă, dreptunghiulară (24 x 6,5 m), cu pereţi groşi de aproape 1 m, cu absida altarului poligonală la exterior, cu un mic turn adosat faţadei de nord, ce închide scăriţa spre turnul-clopotniţă de deasupra pronaosului. Atât naosul cât şi pronaosul sunt acoperite cu câte o calotă sferică turtită, aşezată pe pandantivi şi arce care reazemă pe pilaştri. Are un pridvor mare, deschis, cu trei arcade frontale sprijinite pe stâlpi robuşti de zidărie şi câte două arcade laterale. Un portal de piatră frumos sculptată, poartă pisania cu litere chirilice.

Faţadele, puţin prelucrate, sunt întrerupte la cca 2/3 din înălţime de un brâu cu un tor simplu între două rânduri de cărămizi în zimţi de fierăstrău. Cornişa este alcătuită din mai multe rânduri de cărămidă aşezată în zimţi. Totul este tencuit şi văruit. Are o streaşină largă şi un acoperiş cu învelitoare de olane.

Vechimea bisericii se constată şi din faptul că pardoseala este cu cinci trepte mai jos decât nivelul terenului actual, iar soclul este şi el sub nivelul străzilor din jur. Terenul este degajat şi coborât în jurul monumentului, fiind adus la cota din 1706.

L.S.